Luna a douasprezecea

SAPTAMANA a 49-a

Jucati-va cu copilul

Pentru ca pe copil sa-l intereseze o jucarie, trebuie ca in aceasta jucarie sa fi investit afectiune mama sau tatal sau. Trebuie ca parintele sa fi petrecut timp descoperind impreuna cu copilul jucaria. Sa o manipuleze, sa se amuze, sa se joace cu ea.

“Nu face asa, o sa cazi”

Micutul nu are constiinta pericolului la aceasta varsta. Instinctele sale nu-l avertizeaza ca este in pericol si ca, daca va cadea de pe masa, se va lovi foarte tare. Parintii vor trebui sa-l invete toate acestea. Ii vor spune ce este permis si ce nu, ce este riscant si ce nu, fiind atent la ce se poate dovedi tentant si ce este cu adevarat periculos.

Nu veti putea evita toate ranile si toate cucuiele. Odata ce ati amenajat un spatiu cat mai simplu cu putinta, trebuie sa lasati copilul sa experimenteze. Nu puteti fi in spatele lui toata ziua.

Posibilitatile copilului sunt mai mari in fiecare zi si el nu poate progresa decat prin antrenament, prin incercari si esecuri succesive, pana la stapanirea miscarii respective.

A supraveghea nu inseamna a proteja excesiv, iar a fi vigilent nu inseamna a impiedica. De fiecare data cand este posibil, lasati copilul sa experimenteze el insusi, iar sub supravegherea voastra va castiga abilitate si isi va dezvolta simtul pericolului.

SAPTAMANA a 50-a

Cine este bebelusul?

Varsta de un an este in general asociata cu inceputul mersului, dar exista variatii individuale de la un copil la altul. In fine, toti vor sfarsi prin a se lansa, uneori din intamplare, alteori din joaca.

La varsta aceasta, cea mai mare parte a copiilor au inteles perfect valoarea cuvantului “nu” si se folosesc de el cu vocea sau cu capul, intr-un mod in care parintii il califica adesea abuziv. Va trebui ca de aici incolo sa va folositi de siretlicuri ca sa-i determinati sa faca ceea ce vreti. Face de asemenea diferenta intre ce este bine, autorizat si ce este interzis, lucru pe care va fi tentat sa-l faca oricum, dar asigurandu-se ca nimeni nu-l vede.

Igiena personala

Orice ar spune dadaca sau bunica lui, nu este momentul sa-l invatati pe copil igiena personala. In momentul schimbarii totale a imbracamintii, nu va grabiti sa-i scoateti scutecul.

Copilul are multe de invatat inainte de a sti sa nu faca pe el si sa ceara la olita. El trebuie sa invete sa mearga, sa alerge, sa urce si sa coboare scarile, sa spuna cateva cuvinte, trebuie sa invete unde e toaleta si la ce serveste ea. Trebuie sa invete placerea de a fi uscat, curat, de a se plimba avand doar un chilotel pe el.

Igiena personala controlata cere o maturitate a sistemului neuro-muscular, care nu poate fi grabita si care nu intervine decat in jurul varstei de doi ani.

Plansul cu sughituri – ce este?

Este vorba de o manifestare frecvent intalnita, fara consecinte grave. In urma unui element declansator, copilul incepe da planga. Plansetele devin sughituri si copilul isi pierde putin cate putin respiratia. Uneori se cianozeaza (devine vanat la fata) si poate merge pana la a-si pierde cunostiinta. Apoi spasmele se opresc, iar respiratia revine la normal. Copilul ramane cateva minute palid si apatic, apoi totul reintra in normal. Nu raman sechele.

Ce anume declanseaza spasmul?

Spasmul apare in doua circumstante, fie copilul s-a lovit rau, fie se simte frustat pentru ca i se refuza ceva. In toate cazurile, este vorba de o situatie cand se enerveaza.

Care sunt cauzele?

Daca este vorba de un adevarat spasm de plans (lucru acesta va fi confirmat de medicul care este bine intotdeauna sa-l consultati dupa prima criza), cauzele sunt psihologice. Cel mai des, copilul are un spasm de plans doar in prezenta unei singure persoane, cea mai impresionabila sau cea careia doreste sa-i atraga atentia, de cele mai multe ori mama lui.

Ce-i de facut?

Intindeti copilul pe jos si bateti-i obrajii usor cu palma. Esentialul este sa va pastrati calmul si sa nu aratati copilului starea de neliniste in care va aflati. Odata trecuta criza, este bine sa va intrebati care este cauza. Nu doar cea care a declansat spasmul, ci motivele profunde, de ordin psihologic.

Copilul are nevoie sa fie potolit cu calm si cu fermitate. Fara sa-l certati, trebuie sa-l convingeti ca nu este nevoie de asemenea manifestari pentru ca dragostea din partea voastra ca parinti sa fie definitiv cucerita.

SAPTAMANA a 51-a

Parintii merg la serviciu

Orice mama sau tata care lucreaza trebuie sa se straduiasca sa-si faca timp pentru copil si sa fie disponibil pentru el, orice s-ar intampla. Ramane ca fiecare, dupa locul pe care-l ocupa, sa incerce sa gaseasca o solutie. Un copil nu ramane multa vreme mic. El are nevoie de prezenta parintilor lui. Profitati de acest lucru pana nu este prea tarziu.

Chiar daca lucrati amandoi, timpul liber care va ramane trebuie sa-l petreceti cu copilul, iar acesta este suficient daca este bine folosit (pana la ora de culcare a copilului, lasati la o parte tot ce nu este indispensabil, transformati baia, masa, schimbarea scutecelor, asezarea in pat, in tot atatea momente de comunicare si tandrete).

Trebuie ca parintii sa gaseasca un mijoc de destindere inainte de a se intalni cu copilul, el nu este vinovat de presiunea la care sunt supusi adultii si trebuie sa se stabileasca o buna comunicare atunci cand sunt cu ei.

Descoperiri si nelinisti

Primii pasi marcheaza o cotitura importanta in dezvoltarea copilului. El se simte mare si puternic. Orizontul lui se largeste, este inceputul unor noi experiente. Pe de alta parte, insa, copilul se simte micut in fata unei lumi de proportii atat de mari. El se inflacareaza, ar vrea sa descopere totul, dar cade si se loveste. Constiinta propriilor limite il face sa planga de frustare.

Acest amestec de dorinte si neliniste, de descoperiri si frustari, se traduc uneori prin tulburari de somn. Copilul se trezeste, plange si pare sa-i fie frica. Linistiti-l si asigurati-l de dragoste si sprijinul vostru. Incurajati-l in dorinta de autonomie. Isi va regasi, incetul cu incetul, increderea in sine.

SAPTAMANA a 52-a

Prima aniversare

Bebelusul vostru are acum un an. Pentru voi, ca parinti, au trecut douasprezece luni de ucenicie, de asteptare, de educatie, de ingrijire si de tandrete. Fara indoiala ca anul acesta este cel mai important si formativ din toata viata lui. Cat despre voi, ati devenit parinti.

Tinandu-se pe amandoua picioarele, copilul vostru, se simte gata de plecare pentru marea expeditie de cucerire a lumii. Cade, se loveste, oboseste, dar nimic nu va putea sa-l opreasca din elanul sau. Ramaneti in preajma lui, are atat de multa nevoie sa-l incurajati si sa-l linistiti in eforturile lui.

In douasprezece luni, a avut timp sa-si consolideze legaturile afective cu apropiatii lui. Mama, chiar daca ramane preferata lui, nu este singura persoana iubita. Tatal a capatat o foarte mare importanta.

De-a lungul lunilor, personalitatea copilului s-a afirmat. Unele trasaturi provin de la voi, parintii lui, fara sa se stie prea mult daca le-a mostenit sau le-a copiat. Alte trasaturi ii apartin. Ati invatat sa tineti cont de ele ca sa nu-l bruscati, fara sa va lasati manipulati de refuzurile sistematice.

Singurul lucru de care se teme cu adevarat copilasul vostru este sa piarda dragostea voastra, dragi parinti. Uneori merge atat de departe incat protesteaza violent cand ceva nu-i convine, sau poate chiar incearca sa dea in voi. Apoi, il cuprinde teama si incepe sa planga. Cu blandete si fermitate, il veti face sa treaca progresiv dintr-o lume a placerii, unde toate nevoile sale sunt satisfacute, intr-o lume a realitatii, unde trebuie sa faci diferenta intre dorintele care se pot realiza si cele irealizabile. Este rolul primelor norme de disciplina.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>