Luna a unsprezecea


SAPTAMANA a 45-a

Cine este bebelusul?

Aceasta perioada este dominata de dezvoltarea masiva a capacitatii imaginative si imitative. Aceste progrese sunt mai ales mentale, dar copilul pune si aptitudinile sale fizice in serviciul imaginatiei sale, ceea ce poate fi o adevarata incercare pentru persoana care se ocupa de bebelus toata ziua.

Este capabil sa-si insuseasca comportamentele pe care le-a observat la altii, adulti sau copii. Cei mai multi copii incep sa mearga intre doisprezece si paisprezece luni. Esentialul, la varsta aceasta, este sa lasati copilul sa experimenteze mersul, pe cat posibil, fara prea multe riscuri.

Manipularea obiectelor devine din ce in ce mai coordonata. Poate sa tina un creion, sa introduca obiecte mici intr-o deschizatura, sa-si desfaca incaltamintea, sa tina o jucarie in mana, in timp ce mananca cu cealalta, etc.

Vocabularul se dezvolta pe masura intelegerii. In fine, atasamentul fata de tata devine mai puternic si toate jocurile pe care acesta le poate inventa sunt binevenite.

Intelegerea limbajului

La varsta aceasta, incep sa apara diferente de la un copil la altul in utilizarea limbajului. Dar aceste diferente nu au mare valoare in ceea ce priveste viitorul. Esentialul este ca copilul sa stie sa comunice si sa poata sa-si exprime clar placerea si neplacerea, adica ceea ce doreste si ceea ce refuza.

In cursul lunilor trecute, bebelusul si-a ascutit capacitatea de imitatie. El rosteste in general silabe pe care le poate repeta la nesfarsit. El poate, de asemenea, sa vorbeasca un anumit timp o limba incomprehensibila (de neinteles), dar in care se recunosc cu claritate accentele si inflexiunile intalnite in discursurile adultilor.

Copilul care se joaca pronuntand ”tatata” sau ”mamama” intelege repede placerea si incurajarile tatalui sau mamei sale, fericiti sa se auda strigati. In fine se va folosi de aceste sunete ca sa-si cheme parintii in lipsa lor. Nu trebuie sa confundam ceea ce pronunta bebelusul cu ceea ce este capabil sa inteleaga. Spre sfarsitul primului an, copilul cunoaste rolul simbolic al cuvintelor, el stie ca acestea pot sa numeasca obiectul prezent, dar in acelasi timp si sa invoce obiectul absent sau sa numeasca prezentarea lui (imaginea).

SAPTAMANA a 46-a

Otravire: ce-i de facut?

Intoxicatiile acute reprezinta 2% din urgentele pediatrice. Copilul, lasat singur un moment, este atras de o substanta care se aseamana cu ceva ce-i place.

Iata cateva cifre semnificative:

  • in 30% din cazuri, produsul inghitit de copil este un medicament sau un produs de intretinere (detergent, solutii de curatat, etc);
  • in 75% din cazuri, produsul nu era pus la locul lui;
  • in 20% din cazuri, produsul periculos era pus intr-un ambalaj inofensiv (de exemplu, benzina intr-un ambalaj de suc de fructe). Incaperile cele mai periculoase sunt: bucataria, baia, pivnita, garajul.

Ce-i de facut? Pastrati-va sangele rece si chemati imediat Salvarea.

Puteti chema si medicul pediatru care cunoaste copilul, medicul de familie, medicul de garda sau Politia Sanitara.

Conteaza fiecare minut. Spuneti medicului la telefon varsta copilului, greutatea lui, natura produsului ingerat si cantitatea absorbita.

Masuri de prevenire a unei intoxicatii:

  • inlocuiti produsele toxice si nu lasati la indemana copilului medicamente, detergenti, substante periculoase;
  • atentie la produsele cosmetice cu ambalaje colorate si atragatoare. Nu le lasati nici pe acestea la indemana micului “explorator”;
  • atentie la unele plante care pot fi toxice.

Trebuie sa aveti intotdeuna la indemana numarul de telefon al spitalului cel mai apropiat din regiunea in care locuiti sau al spitalului din zona in care sunteti momentan cu copilul.

Dorinta de explorare

Noile sale abilitati fizice si faptul ca se poate deplasa, dau copilului o energie si o curiozitate fara limite. In consecinta, la varsta aceasta il veti gasi probabil insuportabil si obositor. Bucurati-va! Aveti un copil in plina forma, debordand de energie, inteligenta si curiozitate.

Ca sa evitati sa-l urmariti pas cu pas, ca si pentru a nu-l inchide toata ziua in tarcul lui:

  • aranjati-i o camera perfect sigura (nici o priza, nici un fir electric, nici un unghi ascutit neprotejat, nici un obiect casant). Puneti-i la dispozitie un cos plin cu jucarii si obiecte nepericuloase. Se va juca, le va manipula, le va demonta, le va aranja. Acum puteti sa mergeti sa faceti un dus, sau sa vorbiti la telefon;
  • amenajati spatiul din restul casei respectand regulile de securitate si protejand obiectele la care va doriti sa nu ajunga;
  • nu veti putea proteja totul, deci va trebui sa-i interziceti sa atinga anumite obiecte.

 

SAPTAMANA a 47-a

Importanta bunicilor

Inca din primul an de viata, este bine pentru copil sa stie ca exista, in afara nucleului sau familial, o familie mare, din care face parte. Unchi, matusi, nasi, bunici, sunt tot atatia adulti cu care copilul va putea avea legaturi afective si bazate pe incredere.

In aceasta constelatie familiala, bunicii detin un rol privilegiat. Mai experimentati si adesea mai disponibili, ei pot oferi un sprijin parintilor epuizati. Sunt capabili sa priveasca mai obiectiv problemele ce se pot ivi. Pot oferi parintilor posibilitatea de a regasi, in doi, putin din intimitatea cuplului.

Bunicii introduc copilul intr-o lume simbolica, in care timpul are un loc aparte. Bunicii sunt martorii unui timp cand parintii bebelusului nu se cunosteau inca. Bunicii recunosc in nepoti anumite gesturi si aptitudini ale propriilor lor copii.

Bunicii au mai mult timp si mai multa rabdare, cantece de leagan, jocuri, compoturi facute in casa, plimbari, etc. Iata de ce ei pot crea, impreuna cu parintii, un univers magic al copilariei pentru cei mici.

Nu vrea sa manance nimic

Se intampla deseori ca un copil sa refuze mancarea sau sa nu accepte decat cateva lingurite. Mama accepta cu greu faptul ca bebelusul nu vrea sa manance, ea se ingrijoreaza pentru sanatatea lui si se teme sa nu fie bolnav.

Ce-i de facut? Daca-i luati pur si simpu farfuria din fata, dupa putin timp (10-15min) pentru a trece direct la desert, exista mari sanse sa recupereze la masa urmatoare.

In aceasta situatie nu exista nici un motiv sa va nelinistiti. Daca transformati insa masa intr-un tur de forta, riscati sa blocati comportamentul normal al copilului.

Nu pierdeti din vedere faptul ca masa trebuie sa fie un moment de descoperire, de veselie, de regasire.

  • Tineti cont de preferintele alimentare ale copilului;
  • Nu fortati copilul sa termine tot din farfurie;
  • Nu-i dati sa manance intre mese;
  • Aveti incredere in organismul copilului.

 

SAPTAMANA a 48-a

Sa stiti sa spuneti “Stop”

Atunci cand copilul descopera posibilitatea de a spune “nu”, va incerca sa inteleaga sensul exact al cuvantului “nu”.

Este un “nu” pe care cu ajutorul incapatanarii, ar putea sa-l transforme in “da”?

Va veni de zece ori sa va inchida revista din care cititi, se va apropia de aragaz ca sa va oblige sa interveniti, se va manifesta zgomotos daca-i refuzati o bomboana sau o jucarie.

Ce atitudine sa aveti? Lasati-l sa exploreze, dar aratat-i ca sunteti atenti la comportamentul lui.

Nu-l sufocati cu restrictiile, dar cele pe care le-ati impus respecati-le. Puneti in aplicare tot ceea ce ati promis.

Primii pasi

Copilul va merge singur, intre zece si optsprezece luni. Varsta la care va merge depinde de dezvoltarea sa musculara si neurologica, de greutate sa, de temperamentul si de timpul pe care-l petrece exersand.

Daca copilul trece in picioare de la o mobila la alta, daca este capabil sa stea singur in picioare in mijlocul incaperii, atunci momentul mult asteptat este aproape.

Cel mai bine este sa faceti copilul sa mearga, de indata ce poate, tinandu-l de amandoua mainile, apoi de una singura. Multor copii le este teama sa lase liber ultimul deget care le asigura echilibru. Pentru ca un copil sa dea drumul degetului mamei si sa faca primii pasi singur, trebuie sa doreasca sa mearga spre ceva sau sa faca placere cuiva.

Primii pasi se fac astfel din intamplare, paraseste bratele tatalui, face un pas si se lasa sa cada in bratele mamei, sau invers. Jucati-va cu el si lasati-l sa experimenteze singur, restul timpului. Va ezita, va progresa sau uneori va da inapoi in urma unei experiente mai putin placute. Intr-o zi insa, se va lansa.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>