Timiditatea la copii: anxietate sociala si stangacie in interactiunile cu oamenii. Cum ii afecteaza timiditatea pe copii

Timiditatea la copii este un tip de anxietate sociala si relationala, caracterizata prin tendinta de a se retrage, de a evita contactele sociale, stangacie in interactiunile sociale. Cum recunoastem timiditatea si ce calitati poate dobandi un copil timid.

“Copilul meu de 3 ani, nu reuseste sa raspunda intrebarilor adultilor. Desi stie si cum il cheama si cati ani are, se blocheaza, se uita cu ochii mari si parca nu poate deschide gura”.

“Mi-e teama cand un adult ma intreaba ceva pentru ca el e mare si eu mic si stiu ca raspunsul meu nu va fi ceea ce asteapta el”.

“Nu pot spune niciodata ce cred. In grupul de prieteni rad dar nu pot comenta. Stiu bancuri dar mi se pare ca daca le-as spune nu ar rade nimeni. Parca ceea ce spun eu e neinteresant”.

“Sefii imi spun ca am toate calitatile necesare pentru a avansa dar sfarsesc prin a da jobul altcuiva”.

“Prefer mereu locul doi. Mama era vorbareata si nu suporta sa o contrazica cineva iar tata era un om bland, calm, preocupat mereu sa nu deranjeze sau sa nu supere pe cineva. Fratii mei nu au o problema cu timiditatea dar mie mi s-a dat mereu rolul de fetita cuminte care tace si asculta”.

Acestea sunt marturii despre copii si despre adulti.

Cuvantul timiditate poate acoperi realitati diverse ca: teama in fata lumii, lipsa de incredere in sine, de indrazneala, stanjeneala in prezenta altcuiva.

Timiditatea este un tip de anxietate sociala si relationala, caracterizata prin tendinta de a se retrage, de a evita contactele sociale, stangacie in interactiunile sociale.

Timiditatea la copii presupune prezenta unui disconfort interior si a unei neindemanari in prezenta celuilalt.

Sa nu uitam ca exista trasaturi de personalitate, personalitati introvertite, copii si adulti care pur si simplu au un fel de a fi concentrat mai degraba pe interior decat pe exterior, pe analiza si observatie mai degraba, decat pe autoexprimare.

In alta ordine de idei, timiditatea la copii nu este innascuta, ci apare in experienta de viata, in intamplarile prin care trece copilul in relatie cu cei care il ingrijesc, in special cu parintii.

Copilul incearca sa se exprime pe sine inca de la varsta de doi sau trei ani cand incepe sa spuna marele NU. Depinde de reactia parintilor cum va fi primit acest NU.

NU inseamna de fapt “eu sunt”, “eu vreau”, “eu vreau altceva” si in primul rand “eu sunt altfel decat tine”. Parintele va primi acest “Eu sunt altfel” cu bucurie sau cu teama. Teama parintelui va trimite copilului inapoi ori un NU mai mare si mai ferm, mai puternic, relatia parinte-copil devenind o relatie de forta, de “care pe care”, o relatie de ”Nu ba Nu”, sau va trimite copilului vinovatie, angoasa si rusine. Daca vrei altceva, inseamna ca esti rau sau ar trebui sa-ti fie rusine sau poate vei pati ceva rau.

Foloseste jocul pentru a-l ajuta pe copilul tau sa depaseasca timiditatea. Citeste cartea: Retete de jocuri. De ce si cum sa te joci cu copilul tau – Lawrence J. Cohen.

Cum recunoastem timiditatea la copii: primul semn al timiditatii este teama de “prima data”.

Copilul se teme se incerce lucruri noi, dar dupa ce le incearca se adapteaza. E diferita de fobia sociala in care teama se accentueaza de la moment la moment. Copilul timid se adapteaza relativ usor, dar se teme sa incerce. Timiditatea la copii este produsa de situatii noi, de oameni necunoscuti.

Copilul timid vorbeste mai rar in prezenta strainilor chiar daca in familie vorbeste si se exprima relativ bine, zambeste mai putin, priveste rar in ochi, timpul de tacere in conversatia cu el este mai mare.

Daca este intrebat ceva de catre un strain sau profesor, raspunde in soapta sau se blocheaza.

Nu se deplaseaza usor in spatii mari, nu exploreaza liber, prefera sa stea intr-un colt si sa contemple.

Daca pateste ceva, nu spune, prefera sa taca decat sa ceara un creion nou sau o alta foaie.

Timiditatea la copii se manifesta diferit in mediul familial, parintii spun ca acasa copilul se exprima bine sau cere ceea ce are nevoie, nu pare a fi timid. Problemele sunt semnalate de obicei in gradinita sau in scoala.

Copiii timizi vor evita sa vorbeasca despre ei, despre emotiile lor, despre ce le place, sa efectueze teme care presupun a vorbi despre sine.

Timiditatea copiilor poate sa aduca cu timpul si anumite calitati cum ar fi: capacitatea de a asculta sau de a fi empaticibuni observatori, atenti cu ceilalti, sau bun cititori al starilor sufletesti.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>