5 strategii de prevenire a comportamentului dificil al copiilor

Ce facem atunci cand cel mic are un comportament dificil? Solutiile vin de la Dr. Laura Markham

“OK, m-ai convins sa nu recurg la pedeapsa. Dar copilul meu de doi ani musca in continuare, are tantrumuri, arunca cu mancare si scrijeleste mobila…” – Rebecca

Capacitatea de a-si controla emotiile si comportamentul este inca in curs de dezvoltare la nivelul cortexului frontal al unui copil de doi ani. Asta inseamna ca da, arunca mancarea, rupe lucrurile, are crize, musca atunci cand e suparat si scrijeleste mobila. Cu alte cuvinte, el se poarta corespunzator varstei.

Dar, din moment ce creierul continua sa se dezvolte si in anii adolescentei, copiilor de toate varstele le lipseste, uneori, controlul rational prin care sa se comporte asa cum ne-am dori. Cateodata chiar si adolescentii de 15 ani se poarta ca un copil de 2 ani!

Pe 14 si 15 noiembrie, Dr. Laura Markham se va afla la Bucuresti, pentru a raspunde intrebarilor tale! Informatii si inscrieri, aici.

Asa ca ce poti face atunci cand copilul tau are un comportament dificil, indiferent daca e un copil mic sau un adolescent?

Iata cele mai bune cinci strategii de prevenire a comportamentului nedorit, pentru copiii de toate varstele!

1. Conecteaza-te

Ramai conectata cu cel mic, privind lucrurile din punctul lui de vedere, asa incat sa fie motivat sa-si dezvolte autocontrolul. Atunci cand fiintele umane rabufnesc – spre exemplu, cand copilul isi musca fratele, distruge lucruri, te sfideaza – acest lucru se intampla pentru ca se simt speriate sau ranite. Acea suparare il deconecteaza pe copil de tine, chiar daca ai de obicei o relatie apropiata cu el. Dar motivatia lui de a se purta intr-un anume fel vine din legatura sa cu tine, deci va trebui sa restabilesti conexiunea cu pricina inainte de a-i putea influenta comportamentul. De indata ce iti vezi copilul suparat si depasind limitele de comportament acceptabil, apropie-te de el si reconecteaza-te: “Scumpule, cred ca toti avem nevoie de o imbratisare… Vino aici.” Uneori doar atat e suficient pentru a face ca lucrurile sa ia alt curs, mai ales daca pui in aplicare mai departe punctul urmator.

2. Joaca-te

Copiii isi proceseaza emotiile prin joaca, iar astfel poti adesea preveni comportamentele dificile, ajutand copilul sa-si exprime sentimentele printr-o serie de ghidusii. Copiilor le trebuie cat mai des jocuri prin care sa arunce fel de fel de obiecte, ca sa le fie satisfacute impulsurile de a arunca. Pune-i sa arunce in casa sau afara mici bile intr-o galeata ori sa arunce cu jucarii de plus in jos, pe scari, daca locuiti la curte. Uita-te la el, concureaza si tu (fara sa-ti dai prea mult silinta), admira aruncarile copilului si prefa-te ca gresesti mai des, ca sa il faci sa se distreze si sa rada. Toti copiii mici au nevoie de lupte si de jocuri prin care ajung sa se simta puternici: „Esti prea rapid pentru mine! Cum se face ca reusesti mereu sa castigi?!” Cu cat se va rade mai mult, cu atat se vor rari momentele in care cel mic are un comportament dificil.

Asadar, atunci cand copilul incepe sa „sara calul”, ai putea sa il iei in brate si sa alergi in jurul casei cu el, intonand ceva care-l face sa rada, de genul „suntem niste catelusi zgomotosi si cine se apropie de noi primeste un pupic lipicios de catelus!”

Apoi initiaza o competite cu el pentru a vedea cine poate sa maraie mai aprig, pana cand veti chicoti amandoi si intreaga dispozitie se va schimba.

Adapteaza aceasta joaca la copiii mai mari si incearca sa te bati cu perne. Lupta cu perne este esentiala pentru traiul alaturi de copii mai mari si adolescenti.

Aceste trucuri functioneaza in cele mai multe situatii, cu exceptia cazului in care lucrurile au ajuns prea departe si copilul tau trebuie doar sa-si exprime toate acele lacrimi si temeri pe care le are, iar joaca nu-i va schimba starea de spirit. Ceea ce trebuie sa faci atunci este pasul urmator.

3. Ajuta-l sa-si gestioneze emotiile

… astfel incat sa nu ajunga la un comportament dificil.

Cand copilul este marait sau sfidator, iar joaca nu-i schimba starea de spirit, el iti cere ajutorul in a-si gestiona sentimentele acumulate. Toti copiii mici transporta un fel de „rucsac emotional” in care depoziteaza emotiile pe care nu au putut sa le exprima intr-un anumit moment. Cand acele sentimente dau sa iasa afara, copiii se simt deconectati de noi si ne arata asta prin refuzul de a coopera. Cand ignoram aceste semnale, putem fi siguri ca in curand cel mic se va dezlantui.

Poti sa previi comportamentele dificile ajutandu-l in mod proactiv pe copil sa scoata la suprafata supararile. Cum? Creand un mediu sigur. Adunand cat de multa compasiune poti. Apropiindu-te de el si privindu-l in ochi. Daca este necesar, pune-ti mana pe bratul lui si opreste-l atunci cand vrea sa arunce ceva sau pune-i mana gentil chiar pe burta, ca sa-l impiedici sa se indrepte catre sora lui. Stabileste limita cu cat de multa blandete poti: „Dragul meu, nu te voi lasa sa faci asta”.

Varianta optimista e ca el se va inmuia si va plange. Si mai probabil e ca isi va revarsa primul furia spre tine. Daca ramai intr-o stare plina de compasiune (si daca ai reusit sa mentii o legatura stransa cu el printr-o serie de jocuri si prin timp petrecut doar cu el), se va simti suficient de in siguranta pentru a-ti arata lacrimile si temerile care se afla in spatele furiei. Primeste acele emotii. Uneori, frica arata ca un tantrum, indiferent daca cel mic are doi sau zece ani, dar el are nevoie de acel „mediu cald” oferit de prezenta ta pentru a exprima, pentru a trai aceste sentimente pe care le tot aduna.

Vestea buna despre emotii este ca, odata ce iti dai voie sa le simti, se evapora. Iar dupa ce se inmoaie, copilul se va simti mai relaxat, gata de o reconectare fericita si de cooperare.

Cu cat este mai mai mic copilul atunci cand incepi sa-i dai voie sa-si manifeste emotiile, cu atat mai bine si le va putea el controla pe masura ce creste si cu atat mai putine crize vei vedea. Dar chiar si copiii mai mari vor reactiona la siguranta pe care o creezi si iti vor arata ce-i deranjeaza. Respira calm si nu lua furia lor drept un afront la adresa ta.

Asta inseamna ca accepti abuzul verbal? Nu. In acest caz spui: „Vai! Trebuie sa fii foarte suparat daca-mi vorbesti asa. Ce sa intamplat, scumpule?”

Apoi asculta si continua sa respiri calm! Mai tarziu, copilul tau iti va oferi, probabil, niste scuze spontane. Daca nu, poti accentua faptul ca limbajul respectuos este una dintre regulile din casa. (Desigur, tu va trebui sa fii un adevarat model in acest sens.)

4. Stabileste limite cu empatie

Bineinteles, nimic din toate astea nu te impiedica sa fixezi anumite limite. Este responsabilitatea noastra de a ne ghida copiii. Dar toti oamenii opun rezistenta la control. Copiii de toate varstele au mai multe sanse sa ne urmeze sfaturile atunci cand le intelegem punctul de vedere. (Este, de asemenea, mai usor pentru oameni sa redirectioneze un impuls, decat sa il opreasca de tot.)

„Mancarea nu e facuta sa fie aruncata! Vrei sa-mi arati ca ai terminat de mancat? Spune “gata, mami!” si eu te voi ajuta sa cobori de la masa… Din moment ce vrei sa arunci cu lucruri, nu mai bine iei bilele sa le arunci in galeata?”

„Stiu, e greu sa te opresti din joaca si sa te pregatesti de culcare. Pariez ca atunci cand vei fi mare n-o sa mai dormi deloc. Tot ce o sa faci va fi sa te joci toata noaptea, in fiecare noapte, nu-i asa? Dar acum, in schimb, e timpul sa mergi la somn.”

5. Regleaza-ti propriile emotii

Deloc surprinzator, copiii vor actiona ca niste copii si vor da dovada de un comportament adecvat varstei lor. Atunci cand noi reactionam printr-o criza de furie, intotdeauna inrautatim lucrurile. Daca-ti poti regla propriile emotii, poti sa-ti calmezi intotdeauna furia. Un astfel de comportament ii invata pe copii sa-si gestioneze propriile emotii. Iar asta e si ceea ce le permite sa-si gestioneze comportamentul.

Aceste 5 instrumente – conectare, joaca, gestionarea emotiilor, stabilirea limitelor cu empatie si reglarea propriilor emotii – ii vor da copilului tau sprijinul de care are nevoie pentru a fi cea mai buna varianta a lui insusi de cele mai multe ori.

Copyright 2015 Dr. Laura Markham, traducere de Raluca Dumitrica cu permisiunea autorului. Articolul original a aparut aici.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>