Balbaiala la copii

Balbaiala este o tulburare de vorbire care nu pastreaza ritmul si fluenta normala a vorbirii. Este important sa facem diferenta intre balbaiala patologica si cea ocazionala. Balbaiala este ocazionala atunci cand exista o incarcatura emotionala mare, dar cand acesti factori dispar, atunci vorbirea revine la normal.

Afectiunea denumita stiintific balbism (balbaiala) este o tulburare functionala motorie, in care fluenta normala a vorbirii este intrerupta de repetitii frecvente sau prelungirea sunetelor, silabelor sau cuvintelor, ori imposibilitatea pronuntarii cuvantului. Aceste intreruperi in vorbire pot fi insotite de clipiri frecvente ale ochilor, tremuraturi ale buzelor sau ale mandibulei ori alte comportamente care arata incercarea persoanei de a vorbi.

Persoanele care sufera de balbism sunt normale din punct de vedere clinic.

Cercetatorii afirma ca exista o mare posibilitate ca unele forme de balbaiala sa fie ereditare. Balbaiala mai apare si atunci cand semnalele dintre creier, nervii vorbirii si muschi nu functioneaza corespunzator.

Balbismul poate fi intalnit la orice varsta, dar cel mai frecvent este intalnit la copiii mici, intre 2 – 6 ani, cand se dezvolta limbajul. Ponderea este de 3 baieti la 1 fata.

La copiii care se balbaie mai mult de 6 luni, este necesara o evaluare a limbajului.

Care sunt cauzele balbaielii?

Diagnosticul de balbism (balbaiala) este pus de un psiholog (logoped) sau de un psihiatru. Se bazeaza pe istoricul afectiunii (debutul si in ce circumstante a aparut ) si evaluarea abilitatilor de vorbire si de limbaj.

Balbismul poate avea si cauze neurologice, mai ales la pesoanele care au suferit leziuni cerebrale.

Balbaiala poate aparea si brusc, dupa un soc emotional sau o situtatie cu impact psihologic.

Copiii introvertiti, vulnerabili din punct de vedere afectiv, sunt mai predispusi la aceasta afectiune.

Balbaiala poate aparea si la copiii care au tulburari respiratorii.

Cercetatorii pun balbaiala pe seama unor factori ce tin de fizic, predispozitie psihica si de mediul de  dezvoltare .

Factori genetici

-          ereditatea.

Factori psihologici:

-          emotivitate crescuta;

-          traume suferite in copilaria mica (stresul determinat de anumite emotii, soc, sperieturi, spaime, frustrare).

Factori de mediu

-          comportamentul neadecvat al parintilor (critici, comparatii, reprosuri, corectarea in public);

-          perfectionismul parintilor;

-          masuri educative gresite;

-          intamplari, evenimente diverse din viata familiei (divortul parintilor, primul an de gradinita sau scoala, schimbarea domiciliului, aparitia unui alt membru in familie sau alte traume afective).

Balbismul poate fi provocat sau accentuat de familia copilului. Cum? Prin:

-          pedepsirea copilului pentru deficitul de vorbire

-          imitarea copilului balbait

-          ironia si luarea in ras cu scopul de a-l corecta

-          obligarea copilului sa vorbeasca in fata unor pesoane straine sau de care se jeneaza

-          comparatiile, criticile in public sau acasa

-          hiperprotejarea copilului

-          conflictele dintre parinti sau copii-parinti

-          nemultumirea parintilor pentru actiunile copilului.

Aceasta tulburare de vorbire pentru copil inseamna mult mai mult decat afectarea ritmului si fluenta comunicarii orale: afecteaza psihicul si comportamentul copilului.

Semnele si simptomele balbismului:

-          dificultatea in inceperea unei propozitii sau fraze;

-          repetarea unui sunet, a unei silabe sau a unui cuvant;

-          ezitarea in emiterea unor zgomote;

-          inlocuirea unor cuvinte mai dificil de pronuntat cu altele;

-          clipitul frecvent, tremuratul buzelor si al barbiei atunci cand copilul incearca sa vorbeasca.

Exista factori care pot influenta dezvoltarea balbaielii:

-          stresul;

-          jena;

-          presiunea.

Tipuri de balbism:

Balbismul clinic sau primar (repetarea sau prelungirea exploziva involuntara a unor silabe sau sunete la inceputul cuvantului sau frazei, datorita contractiilor musculare de scurta durata).

Balbaismul tonic sau secundar (spasme sau incarcari bruste la nivelul aparatului fonoarticular, care provoaca blocaje).

Balbaismul mixt: combina simptomele celor doua tipuri de mai sus.

Balbaismul neurogen (apare in urma unui accident vascular sau a unui traumatism cerebral).

Cea mai frecventa forma de balbaism intalnita la copil este cea de DEZVOLTARE (atunci cand el cauta cuvantul corect).

Tratament:

Primordiala in tratamentul balbaielii este educarea parintilor:

-          copilul nu trebuie corectat in public sau criticat;

-          este bine ca parintii sa-i acorde atentie si timp copilului atunci cand acesta vorbeste;

-          crearea unui mediu securizant;

-          asigurarea unei atmosfere relaxante;

-          parintele trebuie sa vorbeasca rar si explicit.

Psihoterapie:

-          interventia familiala;

-          consilierea parintilor.

Logopedie:

-          stabilirea ritmului respirator;

-          imbunatatirea fluentei verbale.

Pe masura ce copilul devine constient de dificultatile lui de vorbire, pot aparea efecte negative asupra personalitatii si comportamentului acestuia, ducand la culpabilizare, sentimente de rusine, frustrare, scaderea stimei de sine si anxietate.

Toate tulburarile de limbaj au un caracter tranzitoriu si sunt rezolvabile, educabile, prin metode specifice psihoterapiei si logopediei.

Orice tulburare de limbaj are tendinta de a se agrava si consolida in timp daca nu se intervine din punct de vedere terapeutic.

Cu cat parintii (apartinatorii) iau in considerare mai din timp aceasta tulburare si ajung mai repede la specialist, cu atat sansele de recuperare ale balbismului sunt mai mari.

Articol oferit de Claudia Dragan, din cadrul Infant Kineto Clinic



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>